Acum 164 de ani Avram Iancu a trecut prin Beiuș…

În februarie 1850, Avram Iancu a plecat la Viena, unde se strângea o nouă delegație românească care dorea să ceară drepturi pentru românii din Transilvania^[89]. El a trecut prin Beiuș, ajungând la 6 februarie la Oradea, unde a fost primit cu entuziasm. La fel de bine a fost primit și la Pesta, fiind primit de generalul Haynau și baronul Geringer. Primul a dat în cinstea lui Iancu un supeu, iar la balul dat în aceeași seară, a fost acompaniat de ofițerii superiori austrieci^[90]. Iancu a plecat de la Pesta la 19 februarie și a fost primit de împăratul austriac la 8 martie 1850. Meritele sale au fost relevate în mod deosebit de împăratul Franz Josef. În zilele următoare Iancu a vizitat alte personalități austriece marcante^[91]. Iancu s-a întors acasă fără ca delegația românească să fi reușit altceva în afară de primirea unor promisiuni fără acoperire din partea austriecilor^[92].

Țarul Rusiei a trimis la Sibiu 34 decorații pentru a fi împărțite celor care au avut merite deosebite în timpul războiului. Pentru Avram Iancu el a trimis Ordinul Sf. Stanislav. Cu toate acestea, la cererea autorităților austriece, țarul își va schimba decizia și îi va acorda lui Iancu o medalie inferioară, Ordinul Sf. Ana, clasa a II-a^[93].

Pentru contribuția adusă în timpul războiului, Avram Iancu a fost inițial propus pentru decorare cu Ordinul austriac „Corona de fier” clasa a III-a, o decorație relativ înaltă și care conferea deținătorului dreptul la titlu de noblețe. Împăratul Franz Josef a tăiat cu mâna proprie această propunere, acordându-i numai „Crucea de aur pentru merite, cu coroană”. Aceeași decizie a luat-o și în cazul prefecților Simion Balint și Axente Sever. Avram Iancu a fost invitat la Alba Iulia pentru a-și ridica decorațiile, dar el a refuzat de fiecare dată să o facă^[94].

În august 1850, Iancu a plecat din nou la Viena, pentru a face parte din delegația națională românească. Din nou aceasta a primit de la austrieci numai cu promisiuni goale și amânări. La începutul anului 1851, Avram Iancu a fost chemat la prefectul poliției din Viena pentru a declara dacă acceptă sau nu decorațiile acordate și pe care le refuzase în repetate rânduri în anul 1850. El a expus din nou motivele pentru care refuză medalia austriacă, dar o acceptă pe cea rusească^[94]. Declarația sa a fost considerată ofensatoare pentru împăratul austriac. După 3 zile a fost din nou chemat la poliție pentru a fi întrebat dacă acceptă decorația austriacă și din nou Avram Iancu a refuzat. După alte câteva zile, el s-a prezentat din proprie inițiativă la poliție, pentru a declara că persistă asupra declarației sale inițiale, de a refuza decorația austriacă, spunând că o refuză cerând: „să se decoreze mai întâi națiunea cu împlinirea promisiunilor”. La scurt timp după aceasta i s-a pus în vedere să părăsească Viena în termen de 8 zile, la fel cum au pățit și alți fruntași români din delegație. Iancu a plecat din Viena la 21 februarie 1851, pentru a nu se mai întoarce niciodată acolo^[95]. (Wikipedia)

Beiuşul este prin excelenţă un oraş în care cultura, tradiţia şi actualitatea se împletesc în mod fericit, un oraş, municipiu din 2003, cu parfum de epocă în care istoria este scrisă pe fiecare clădire. Precum oraşul aşa şi locuitorii săi, liniştiţi, comunicativi, păstrători de tradiţie, aş spune, chiar un pic conservatori.

La 6 februarie 2005, cu ocazia împlinirii a 155 de ani de la trecerea lui Avram Iancu prin Beiuş, un grup de buni români au hotărât depunerea unei coroane de flori în memoria “Crăişorului Munţilor” şi constituirea Filialei Beiuş a Societăţii Cultural – Patriotice “Avram Iancu”.

În ianuarie 2010, ca urmare a unor modificări de statut propuse de către unii membri ai Societăţii-mamă şi anume, posibilitatea ca membrii  partidelor politice să facă parte din conducerea Societăţii, ceea ce ar fi însemnat politizarea acesteia, beiuşenii au hotărât în unanimitate desprinderea de S.C.P.A.I. şi înfiinţareaAsociaţiei “Avram Iancu” Beiuş.
La  30 septembrie 2010 s-a dezvelit Bustul Crăișorului Munților Avram Iancu, bust de marmură creat de artistul plastic beiuşean Sandu Crăciun, aşezat pe un stei rupt din munţii pe care i-a colindat, cu faţa spre Aleea Moţilor, privind în ochi Vânătorul de Munte, un alt simbol al Beiușului.
Duminică, 2 februarie, Asociația Avram Iancu a sărbătorit pentru a noua oară trecerea Crăișorului prin Beiuș și nu mică mi-a fost mirarea  când am văzut împlinirea vorbelor președintelui asociației din Memoriul adresat Ministerului Culturii pentru aproberea amplasării monumentului:

„Aşadar, la Beiuş veţi găsi un bust a lui Avram Iancu la nivelul ochiului trecătorului de pe Aleea Moţilor, un bust a lui Avram Iancu aşezat pe o moviliţă uşor accesibilă copilului de 3 – 5 ani, pe care-l aşteaptă cu nerăbdare să crească mare, stimulat de faptul că–i egalul lui iar nu timorat de înălţimea şi dimensiunile ansamblului arhitectural. Avram Iancu şi–a dorit ca din fiştece copil să iasă un om instruit , iubitor de oameni şi frumos , modest fără a fi mânat de plăcerile efemere ale timpului şi timpurilor, care să fie în stare să dezvolte sentimente alese faţă de semenii săi, indiferent de naţiune şi de naţionalitate. Am fost mânaţi şi obligaţi la un parcurs egal în a-l cinsti şi a-l pune la locul său, dând Cezarului ce- i al Cezarului”, spunea Viorel Ianc.
Pentru că vreau să se știe, beiușenii au ”plantat” bustul în buricul targului și abia după aceea au cerut aprobare, cum s-ar spune ”au pus carul înaintea boilor” și bine au făcut că dacă ar fi stat după aprobări, după cât de repede se mișcă sistemul și câte piedici se pun, sigur anul viitor ar fi fost gata.

Ce pot să spun (fără lipsă de modestie) e că acest bust s-a realizat la ideea mea (”Dacă vreți să facem ceva, hai să-i facem Crăișorului o statuie. Mă, io nu mă las până nu văd statuia lui Avram Iancu în Binș”- era într-o toamnă, în 2006, la Cercul Militar). Dar eu am fost doar cu ideea, sufletul și oarece bănuți. Și am ținut aproape, trup și suflet, până în 2010, când a fost monumentul a fost gata, dezvelit. Dar marele merit este al membrilor asociației, care au pus mână de la mână banii necesari procurării materielelor, a Cristinei Ianc care, studentă fiind a proiectat monumentul, al sculptorului Sandu Crăciun care l-a scos din lut și piatră pe Avrămuț, dăruindu-l beiușenilor și nu în ultimul rând al lui Gheorghiță David, fără de care nu ar fi existat această asociație și al președintelui Viorel Ianc – omul care trăiește prin și pentru Avram Iancu.
Și uite-așa, intr-o duminica mi s-a arătat mie să văd un pici, povestind de la egal, la egal cu Avram Iancu, pe care cu drag vi-l arăt și vouă.

Simion Suciu

 DVD ASOCIATIA AVRAM IANCU 2005 – 2014

Astăzi este 24 ianuarie, se împlinesc fix 155 de ani de la Unirea Moldovei cu Tara Românească, atunci când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a strans sub acelasi sceptru romanii din cele doua principate surori.

Ar trebui sa fie un moment de sărbătoare, de bucurie dar aceasta ne este umbrita de recentele evenimente tragice din Munții Apuseni – nu poți cu un ochi sa razi iar cu unul sa plângi, nu poți sa depui coroane când știi ca ai doi morți naționali, unul de-abia îngropat iar altul așteptând sa închei sărbătoarea pentru a-ți rezerva timp sa-l îngropi și pe el. Poate folosesc cuvinte nedelicate dar tot la fel de nedelicata, chiar tâmpita, a fost și acțiunea de salvare care s-a încheiat cu acest bilanț tragic.

La cumpana dintre ani animați de sentimente alese vă dorim tuturor un An Nou Fericit cu multe împliniri, sănătate și tot ce-și poate dori omul la început de drum nou.

Animați de spiritul lui Iancu credem că în anul care vine vom fi mai buni, mai înțelepți și în cadrul unei Europe unite Romania să-și găsească locul pe care îl merită iar romanii din țară și de pretutindeni să-și găsească împlinirile alături de ceilalți cetățeni romani de alte naționalități într-o armonie și liniște milenară de altfel.

La Mulți Ani!

Viorel Ianc

Cu inima deschisă și sufletul curat membrii Asociației Avram Iancu Beiuș prin președintele ei se întorc în sfantă zi de Crăciun spre dumneavoastră cu mulțumiri tuturor celor care într-un fel sau altul sunteți animați de „spiritul lui Iancu”, v-ați gandit, ați participat sau ați fost solidari cu noi și cu activitățile noastre închinate ilustrului nostru predecesor Avram Iancu, Eroul al Romanilor, spunandu-vă Sărbători Fericite!

Romani de pretutindeni…. suntem datori să fim animați de dorința de a ține aproape unii de alții, conștientizand valoarea romanilor și a romanismului, să promovăm din randurile noastre adevăratele valori pentru binele Romaniei și a romanilor de pretutindeni.

Avram Iancu a devenit erou și simbol național prin competență, luciditate, spontaneitate, spirit de sacrificiu și renunțare de sine. Acestea-s trăsăturile care trebuiesc să ne  anime în viața de zi cu zi spre binele nostru și a urmașilor urmașilor noștri!

                                                        Viorel Ianc, Președintele Asociației Avram Iancu Beiuș

Asociatia Avram Iancu Beius prin membri sai a fost implicata in Sarbatoarea de la 1 Decmbrie 2013

Cocardele destinate delegatiei Asociatiei Avram Iancu Beius sunt pregatite!

Moment solemn – Slujba de parastas si pomenire a eroilor martiri

Colonelul Gheorghe David – ganditor scruteaza orizontul

Profesor Marcel Coroiu, Petris Marian si Radu Ciobanu concentrati la slujba

Delegatia Asociatiei Avram Iancu in asteptare, de la stanga la dreapta: Colonel Mezei Ioan, doctorul Cozac, Busuioc Lucia si Viorel Ianc

Salutul Primarului

Senatori si deputati prezenti la Ceremonie. Doamna profesor Elena Flore isi cauta doar din priviri colegii.

A venit si randul nostru.

Iata-ne: doamna Busuioc Lucia, colonel Mezei, doctorul Cozac, Radu Ciobanu, Viorel Ianc, colonel Petris Adrian, domnul Simo Iosif, profesor Jimond Ioan si economist Avram Toderici

Corul Lira dirijat de profesor Remus Lazea

Cum te cheama pui de dac?

Fetele de la Casa de Cultura Beius fac sa rasune centrul orasului cu cantecul Iancului

Tocmai am depus cu Primarul Adrian Domocos o jerba de flori la bustul Iancului. La coborare avem o problema. Doamna si domnul colonel Marincas asista.

In asteptarea defilarii. Iata-l pe profesor Craciun Teodor. 

Incepe……………………….

Poza de grup cu membri ai Asociatiei.

Instantaneu cu profesor Elena Flore.

Avram Iancu oglindit în creaţiile populare

Prof. Mirela Florentina David

Prof. Gheorghe Marinel David

Marele român, luptător pentru libertatea şi unitatea neamului său, Avram Iancu a fost privit de populaţia românească asuprită din Transilvania, şi nu numai, ca un salvator, iar de aceea românii îl numeau “ crai al munţilor”. Iancu era convins că “Nu cu argumente filozofice şi umanitare veţi putea convinge pe tirani, ci cu lancea, ca Horea”, el însuşi fiind acela care a luat într-o mână lancea iar în cealaltă steagul luptei, punându-se astfel în slujba neamului său.

Urmare acestui fapt românii au crezut în puterea sa, i s-au alăturat, au luptat împreună dar l-au şi cântat în doinele, horele şi colindele lor.

Într-un cântec din Mărginimea Sibiului mulţimea i se adresează:

“-Iancule, viţă domnească,

Dumnezeu să te-alduiască,

Să-ţi de sfântul sănătate

Să ne scoţi nouă dreptate.”

(Millea),

iar într-un alt text poporul îl îndeamnă:

“-Scoală, Iancule, din somn,

Dacă vrei să te faci domn,

Şi-ţi ia sabia-ntr-o mâmă

Şi o spală de rugină.”

(Frâncu-Candrea)

Răspunsul “craiului” nu se lasă aşteptat, el vine firesc prin vocea poporului dialogând cu acesta:

“-Am un neam şi-o ţară-ntreagă

Să le scot dreptul mă roagă.

Am cu sutele ostaşi

Cari îmi vin din pas în pas.

-Ce-ţi trebuie ţii atâţia ?

-Din sclavie şi din somn

Scot un neam ca să-l fac domn.

Că el domn a fost în ţară

Şi acum să fie iară.”

(Frâncu-Candrea).

Chemarea la luptă este sugestiv prezentată printr-o creaţie mai nouă în al cărei text Iancu se adresează întregii Transilvanii:

“Când sună Iancu din corn

Răsună Ardealul tot;

Când sună din corn de-alună

Tot Ardealul se adună.­

–Haideţi, fraţilor români,

Să ne scăpăm de păgâni.

……………………………….

Să luptăm cu arma-n mână

Pentru patria română,

Pentru vatra strămoşască,

Pentru glia românească.”

( Galea)

Tot prin acest tip de viziune populară, într-un alt cântec, Avram Iancu vine în faţa poporului cu o declaraţie politică prin versurile căruia scoate în evidenţă trăsăturile morale dezvoltate în sufletul românilor timp de două milenii, relevate de-a lungul istoriei în lupta pentru păstrarea fiinţei naţionale, luptă care continuă şi astăzi:

„Nu vă cer să osândiţi,

Nu vă cer să asupriţi,

Ci vă cer eroi să fiţi,

Ţara voastră s-o păziţi!

Dreptul altuia nu luaţi,

Dar pe-al vostru-l apăraţi…

Noi nu vrem să atacăm,

Pe nimeni nu supărăm,

Dar când uită cineva

Că-i dator ca să ne dea

Şi vine-n casă la noi

Cu potcă şi tărăboi,

Apoi oameni slabi am fi

Dacă nu i-am şti primi.”

(Badea-Bodea)

Convinşi de vorbele mobilizatoare ale tribunului, românii răspund prezent înrolându-se în legiunile moţeşti:

„Şi românii se sculară

Ca să scape a lor ţară

De ruşine şi de-ocară.”

(Marian)

Ajunşi faţă în faţă cu trupele adverse, Iancu îşi îndeamnă voinicii la luptă pentru a arăta lumii întregi vitejia lor:

„Strigă Iancu de la munte:

Cine-i voinic, înainte!

Şi-n munţii noştrii cu brazi

S-arătăm la lume azi

Cum simt moţii în mânie

Şi românii-n bătălie.”

(Badea-Bodea)

Îm multe din creaţiile orale despre “crăişor”, autorii anonini au concentrat, în persoana asestuia, toată forţa poporului :

„Puşcă Iancu prin ciutuci,

Domnii fug fără papuci;

Puşcă Iancu pe sub fagi,

Domnii fug fără nădragi.”

(Bârlea, Ov.Şerb)

Sunt prezentate chiar locurile în care s-au desfăşurat luptele din timpul revoluţiei:

„S-aruncară după noi,

Ca şi lupii după oi,

N-o ştiut, nici n-o crezură,

Până ce n-o şi văzură!

Tăria românului,

Pe Valea Căianului!”

(Antologie populară)

După terminarea revoluţiei de la 1848-1849, pentru Avram Iancu urmează o perioadă foarte dificilă. În interiorul său se dă o luptă nemaipomenită, el făcând o radiografie a evenimentelor desfăşurate dar şi un plan de viitor în condiţiile în care era continuu hărţuit de autorităţi.

Astfel, în anul 1852 este arestat şi închis la Alba-Iulia, acolo unde cu câteva decenii în urmă fuseseră închişi Horea, Cloşca şi Crişan, poporul protestând printr-un emoţionant cântec popular:

„Cărăruie prin păduri,

Robu-i Iancu la unguri.

Nu-i robit pentru furate,

Că-i robit pentru dreptate.”

(Oarcea)

Românii, însă, speră că va fi eliberat şi că îi va izbăvi de robie:

„Vine vânt de primăvară,

Suie Iancu iar la ţară,

Ca să strângă moţii iară.”

(Oarcea)

La exact 24 de ani de la revoluţie Avram Iancu se stinge printre moţii săi purtând în suflet amarul neizbânzii fiind înmormântat la Ţebea lângă gorunul înaintaşului său Horea:

„L-au găsit la Ţebea,

Sub gorunul lui Horea,

Sub gorunul desfrunzit

L-au găsit, dar adormit!…”

(Oarcea)

Perioada revoluţiei este văzută ca o perioadă de libertate naţională sub conducerea unui crai român dornic să-şi ridice neamul din robie:

„Până fu Iancu-n domnie,

Mâncam pită ca-n câmpie.

Dacă Iancu ne-a lăsat,

Iar mâncăm mălai uscat.

Iancu cu fluier din vie

Ne scoase din iobăgie.

Iancu cu fluier de soc

Umplu ţeara de noroc.

Mulţumesc secure,coasă,

Că-mi ţineţi sufletu-n oasă!”

(Antologie populară)

Dureroasa sa dispariţie face să coboare peste Transilvania o jale fără margini. Bocetul oamenilor se contopeşte cu cel al naturii, îl plâng cei care l-au înconjurat cu dragostea lor, cîntecul popular devenind cel mai important mod de a-l omagia pe Avram Iancu. Creaţiile- omagiu care i-au fost închinate au prins mai multă viaţă:

„Jale-i, Doamne, cui şi cui,

Jale-i,Doamne, muntelui

De armele Iancului,

Că le plouă şi le ninge

Şi n-are cine le-ncinge.”

Creaţiile folclorice din satele româneşti poartă în ele, până în zilele noastre, imaginea vie a celui supranumit „domn al moţilor” şi care a devenit permanenţă spirituală, autorii lor evocându-i cu mândrie chipul, gândul ori fapta:

“Iancu n-are duh să moară,

Duhul lui îi duh de ţară

Şi-n veci, pururi n-o să piară!”

(Copilu-Cheatră)

Bibliografie:

1. ANTOLOGIE POPULARĂ, Antologie de literatură populară, vol.I, Poezia, Bucureşti, Ed, Academiei R.P.R. 1953

2. Badea, M.,Bodea Gh. I., Avram Iancu în conştiinţa poporului român, Cluj-Napoca, Ed.Dacia, 1976
3. Bârlea Ov., Şerb I., Horia şi Iancu în tradiţiile şi cântecele poporului, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972
4. Copilu –Cheatră, V., Cântece populare despre Avram Iancu în Folclor Literar, vol.II,Timişoara, Universitatea, 1968
5. Frâncu T., Candrea G., Românii din Munţii Apuseni, Scriere ednografică, Bucureşti, 1888
6. Galea P., Iancule, dorule…, C.C.E.S. Arad ,1972
7. Marin S. Fl., Poezii populare despre Avram Iancu, Suceava, 1900
8. Millea A., Poezii populare din Mărginime (Sibiu), în Folclor din Transilvania, vol.II, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1962
9. Oarcea V., Poezii populare din Ţara Zarandului în Folclor din Transilvania, vol.V, Bucureşti, Ed.Minerva,1972