Asociatia Avram Iancu Beius prin membri sai a fost implicata in Sarbatoarea de la 1 Decmbrie 2013

Cocardele destinate delegatiei Asociatiei Avram Iancu Beius sunt pregatite!

Moment solemn – Slujba de parastas si pomenire a eroilor martiri

Colonelul Gheorghe David – ganditor scruteaza orizontul

Profesor Marcel Coroiu, Petris Marian si Radu Ciobanu concentrati la slujba

Delegatia Asociatiei Avram Iancu in asteptare, de la stanga la dreapta: Colonel Mezei Ioan, doctorul Cozac, Busuioc Lucia si Viorel Ianc

Salutul Primarului

Senatori si deputati prezenti la Ceremonie. Doamna profesor Elena Flore isi cauta doar din priviri colegii.

A venit si randul nostru.

Iata-ne: doamna Busuioc Lucia, colonel Mezei, doctorul Cozac, Radu Ciobanu, Viorel Ianc, colonel Petris Adrian, domnul Simo Iosif, profesor Jimond Ioan si economist Avram Toderici

Corul Lira dirijat de profesor Remus Lazea

Cum te cheama pui de dac?

Fetele de la Casa de Cultura Beius fac sa rasune centrul orasului cu cantecul Iancului

Tocmai am depus cu Primarul Adrian Domocos o jerba de flori la bustul Iancului. La coborare avem o problema. Doamna si domnul colonel Marincas asista.

In asteptarea defilarii. Iata-l pe profesor Craciun Teodor. 

Incepe……………………….

Poza de grup cu membri ai Asociatiei.

Instantaneu cu profesor Elena Flore.

Avram Iancu oglindit în creaţiile populare

Prof. Mirela Florentina David

Prof. Gheorghe Marinel David

Marele român, luptător pentru libertatea şi unitatea neamului său, Avram Iancu a fost privit de populaţia românească asuprită din Transilvania, şi nu numai, ca un salvator, iar de aceea românii îl numeau “ crai al munţilor”. Iancu era convins că “Nu cu argumente filozofice şi umanitare veţi putea convinge pe tirani, ci cu lancea, ca Horea”, el însuşi fiind acela care a luat într-o mână lancea iar în cealaltă steagul luptei, punându-se astfel în slujba neamului său.

Urmare acestui fapt românii au crezut în puterea sa, i s-au alăturat, au luptat împreună dar l-au şi cântat în doinele, horele şi colindele lor.

Într-un cântec din Mărginimea Sibiului mulţimea i se adresează:

“-Iancule, viţă domnească,

Dumnezeu să te-alduiască,

Să-ţi de sfântul sănătate

Să ne scoţi nouă dreptate.”

(Millea),

iar într-un alt text poporul îl îndeamnă:

“-Scoală, Iancule, din somn,

Dacă vrei să te faci domn,

Şi-ţi ia sabia-ntr-o mâmă

Şi o spală de rugină.”

(Frâncu-Candrea)

Răspunsul “craiului” nu se lasă aşteptat, el vine firesc prin vocea poporului dialogând cu acesta:

“-Am un neam şi-o ţară-ntreagă

Să le scot dreptul mă roagă.

Am cu sutele ostaşi

Cari îmi vin din pas în pas.

-Ce-ţi trebuie ţii atâţia ?

-Din sclavie şi din somn

Scot un neam ca să-l fac domn.

Că el domn a fost în ţară

Şi acum să fie iară.”

(Frâncu-Candrea).

Chemarea la luptă este sugestiv prezentată printr-o creaţie mai nouă în al cărei text Iancu se adresează întregii Transilvanii:

“Când sună Iancu din corn

Răsună Ardealul tot;

Când sună din corn de-alună

Tot Ardealul se adună.­

–Haideţi, fraţilor români,

Să ne scăpăm de păgâni.

……………………………….

Să luptăm cu arma-n mână

Pentru patria română,

Pentru vatra strămoşască,

Pentru glia românească.”

( Galea)

Tot prin acest tip de viziune populară, într-un alt cântec, Avram Iancu vine în faţa poporului cu o declaraţie politică prin versurile căruia scoate în evidenţă trăsăturile morale dezvoltate în sufletul românilor timp de două milenii, relevate de-a lungul istoriei în lupta pentru păstrarea fiinţei naţionale, luptă care continuă şi astăzi:

„Nu vă cer să osândiţi,

Nu vă cer să asupriţi,

Ci vă cer eroi să fiţi,

Ţara voastră s-o păziţi!

Dreptul altuia nu luaţi,

Dar pe-al vostru-l apăraţi…

Noi nu vrem să atacăm,

Pe nimeni nu supărăm,

Dar când uită cineva

Că-i dator ca să ne dea

Şi vine-n casă la noi

Cu potcă şi tărăboi,

Apoi oameni slabi am fi

Dacă nu i-am şti primi.”

(Badea-Bodea)

Convinşi de vorbele mobilizatoare ale tribunului, românii răspund prezent înrolându-se în legiunile moţeşti:

„Şi românii se sculară

Ca să scape a lor ţară

De ruşine şi de-ocară.”

(Marian)

Ajunşi faţă în faţă cu trupele adverse, Iancu îşi îndeamnă voinicii la luptă pentru a arăta lumii întregi vitejia lor:

„Strigă Iancu de la munte:

Cine-i voinic, înainte!

Şi-n munţii noştrii cu brazi

S-arătăm la lume azi

Cum simt moţii în mânie

Şi românii-n bătălie.”

(Badea-Bodea)

Îm multe din creaţiile orale despre “crăişor”, autorii anonini au concentrat, în persoana asestuia, toată forţa poporului :

„Puşcă Iancu prin ciutuci,

Domnii fug fără papuci;

Puşcă Iancu pe sub fagi,

Domnii fug fără nădragi.”

(Bârlea, Ov.Şerb)

Sunt prezentate chiar locurile în care s-au desfăşurat luptele din timpul revoluţiei:

„S-aruncară după noi,

Ca şi lupii după oi,

N-o ştiut, nici n-o crezură,

Până ce n-o şi văzură!

Tăria românului,

Pe Valea Căianului!”

(Antologie populară)

După terminarea revoluţiei de la 1848-1849, pentru Avram Iancu urmează o perioadă foarte dificilă. În interiorul său se dă o luptă nemaipomenită, el făcând o radiografie a evenimentelor desfăşurate dar şi un plan de viitor în condiţiile în care era continuu hărţuit de autorităţi.

Astfel, în anul 1852 este arestat şi închis la Alba-Iulia, acolo unde cu câteva decenii în urmă fuseseră închişi Horea, Cloşca şi Crişan, poporul protestând printr-un emoţionant cântec popular:

„Cărăruie prin păduri,

Robu-i Iancu la unguri.

Nu-i robit pentru furate,

Că-i robit pentru dreptate.”

(Oarcea)

Românii, însă, speră că va fi eliberat şi că îi va izbăvi de robie:

„Vine vânt de primăvară,

Suie Iancu iar la ţară,

Ca să strângă moţii iară.”

(Oarcea)

La exact 24 de ani de la revoluţie Avram Iancu se stinge printre moţii săi purtând în suflet amarul neizbânzii fiind înmormântat la Ţebea lângă gorunul înaintaşului său Horea:

„L-au găsit la Ţebea,

Sub gorunul lui Horea,

Sub gorunul desfrunzit

L-au găsit, dar adormit!…”

(Oarcea)

Perioada revoluţiei este văzută ca o perioadă de libertate naţională sub conducerea unui crai român dornic să-şi ridice neamul din robie:

„Până fu Iancu-n domnie,

Mâncam pită ca-n câmpie.

Dacă Iancu ne-a lăsat,

Iar mâncăm mălai uscat.

Iancu cu fluier din vie

Ne scoase din iobăgie.

Iancu cu fluier de soc

Umplu ţeara de noroc.

Mulţumesc secure,coasă,

Că-mi ţineţi sufletu-n oasă!”

(Antologie populară)

Dureroasa sa dispariţie face să coboare peste Transilvania o jale fără margini. Bocetul oamenilor se contopeşte cu cel al naturii, îl plâng cei care l-au înconjurat cu dragostea lor, cîntecul popular devenind cel mai important mod de a-l omagia pe Avram Iancu. Creaţiile- omagiu care i-au fost închinate au prins mai multă viaţă:

„Jale-i, Doamne, cui şi cui,

Jale-i,Doamne, muntelui

De armele Iancului,

Că le plouă şi le ninge

Şi n-are cine le-ncinge.”

Creaţiile folclorice din satele româneşti poartă în ele, până în zilele noastre, imaginea vie a celui supranumit „domn al moţilor” şi care a devenit permanenţă spirituală, autorii lor evocându-i cu mândrie chipul, gândul ori fapta:

“Iancu n-are duh să moară,

Duhul lui îi duh de ţară

Şi-n veci, pururi n-o să piară!”

(Copilu-Cheatră)

Bibliografie:

1. ANTOLOGIE POPULARĂ, Antologie de literatură populară, vol.I, Poezia, Bucureşti, Ed, Academiei R.P.R. 1953

2. Badea, M.,Bodea Gh. I., Avram Iancu în conştiinţa poporului român, Cluj-Napoca, Ed.Dacia, 1976
3. Bârlea Ov., Şerb I., Horia şi Iancu în tradiţiile şi cântecele poporului, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972
4. Copilu –Cheatră, V., Cântece populare despre Avram Iancu în Folclor Literar, vol.II,Timişoara, Universitatea, 1968
5. Frâncu T., Candrea G., Românii din Munţii Apuseni, Scriere ednografică, Bucureşti, 1888
6. Galea P., Iancule, dorule…, C.C.E.S. Arad ,1972
7. Marin S. Fl., Poezii populare despre Avram Iancu, Suceava, 1900
8. Millea A., Poezii populare din Mărginime (Sibiu), în Folclor din Transilvania, vol.II, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1962
9. Oarcea V., Poezii populare din Ţara Zarandului în Folclor din Transilvania, vol.V, Bucureşti, Ed.Minerva,1972

Mare bucurie s-a asezat peste sufletul meu, in momentul realizarii faptului ca n-am vorbit in van, mai precis in data de 24 iunie 2013, adresandu-ma Presedintilor Filialelor Societatii Cultural Patriotice AVRAM IANCU din Romania prezente in Sala de festivitati a Primariei Oradea, in fata oficialitatilor municipiului si judetului, am impartasit din experienta noastra, cu scopul de-a fi promovata si generalizata!

Iata ca la doar cateva luni, Filiala Oradea demareaza un nou concurs, adresat aceluiasi segment de tineret, urmand acelasi sistem de premiere (castigatorii sunt antrenati intr-o excursie pe urmele lui Avram Iancu), cu aceeasi tema. Doresc Filialei Oradea, celorlalte Filiale din tara si strainatate, activitati ample cu eficienta maxima, contribuind prin stradania noastra la sadirea in sufletul tineretului sentimente alese fata de personalitatile neamului romanesc, fata de Istoria romanilor, a ROMANIEI!

Ar mai fi de adaugat faptul ca la Beius nu fiinteaza o Filiala a Societatii Cultural Patriotice AVRAM IANCU din Romania ci Asociatia Avram Iancu Beius, de sine statatoare si subordonata doar natiunii romane si lui Avram Iancu, asociatie care, dupa pricepere si posibilitati, organizeaza anual Concursul Avram Iancu.

Am organizat in cei zece ani de existenta, de noua ori concursul si de tot atatea ori, Expeditia “Pe urmele lui Avram Iancu”. Ca numar de participanti am pornit cu noua echipaje, iar cele mai multe au fost 27 (editia din acest an s-a bucurat de prezenta a 18 echipaje, intre care unul din Salaj). Ne straduim ca in spiritul lui Avram Iancu si va propunem dragi colegi sa generalizam experienta pozitiva, iar concursul Avram Iancu, Craiul Muntilor poate fi organizat la diferite nivele sau zone iar in fazele superioare bunaoara, cele judetene sa antreneze echipaje fruntase in concursurile pe zone altfel ramane mai mult titlul.

Presedintele Asociatiei Avram Iancu, Beius!

Zi, lunga de vara intrerupta de un telefon, care ma anunta ca pe 24iunie 2013,sunt invitat la Primaria Municipiului ORADEA, pentru a participa la o activitate de cinstire a memoroei, celui care a fost:Avram Iancu, Erou al romanilor. Pe moment am fost luat prin surprindere deoarece de zece ani de la Oradea era primul contact care-mi spunea cu subiect si predicat ca exista asemenea preocupari,dar mai ales ca eu si prin mine, Asociatia Avram Iancu Beius, eram invitati.

Sigur ca vestea m-a bucurat nespus mai ales ca venea din partea unuia din „veterani”oradeni in ale promovarii spiritului lui Iancu in Bihor, prezent si la Beius la infiintarea Filialei Beius a Societatii Cultural Patriotice Avram Iancu,alaturi de de D-na Doina Sfirlea presedintele de atunci a Filialei Oradea.Bucurie si speranta mi-a dat si vestea ca nou presedinte la Oradea este col rez Bartos,cunoscut noua beiusenilor de la festivitatea de Dezvelire a bustului Craisorului de la Beius,prilej cu care a prezentat o competenta si cuprinzatoare expunere cu tema:Contextul istoric a revolutiei de la 1848 din Transilvania.

Vestea venea cu un amanunt deloc de neglijat: urma sa intalnesc dupa cinci ani Conducerea Societatii mari de la CLUJ, cu prof.Bercea,persedintele societatii dar mai ales cu presedintii Filialelor din tara si nu numai. De ce sa nu recunosc,pentru mine reantalnirea era o provocare, un prilej de evaluare a justetii masurii extreme luate de noi,adica „sa facem un pas inapoi” dupa expresia mea la mare suparare la Sedinta Biroului Executiv National din acel decembrie la Cluj,precedat de Conventia Nationala de la Satu Mare.

Participarea trebuia deci pregatita la modul serios,mai ales ca si-au anuntat prezenta,notabilitatile locale si judetene care vor sustine mesaje,iar comunicarile urmau sa fie sustinute de profesori universitari, ofiteri superiori,generali.

Drept urmare mi am convocat doi din principalii colaboratori:Col rez Mircea Catarig si pe C-dor de marina Gavrila Ardelean impreuna cu care am stabilit un plan de actiune,pe care urma sa-l punem in aplicare,pentru ca in nici un caz nu doream sa intram pe usa din dos,ce sa spun de iesire care nu putea fi nici pe geam si nici pe branci.

Despre ce era vorba? In primul rand,am pregatit a fi inmanat un mesaj scris din partea Asociatiei Avram Iancu Beius, am pregatit Plachete cu Ansamblul arhitectural Avram Iancu de la Beius,tuturor filialelor Societatii,Institutiilor locale si judetene,prezente la manifestare, la cateva personalitatile prezente si implicate in organizare samd.Ne-am pregatit sa surprindem pe pelicula si foto momentele importante ale manifestarii,spre multumirea noastra am reusit in buna masura.

Sala primariei municipiului Oradea,plina cu iubitori de Avram Iancu si a spiritului sau, pregatita de sarbatoare,au fost prezentate comunicari de inalta tinuta multe dintre ele premiere,au fost perzentate experiente inedite a celor prezenti in legatura cu stradania de-a perpetua pomenirea vesnica a celui care a fost Avram Iancu-Erou al romanilor!Intradevar un eveniment deosebit,pregatit de oameni cu suflet, pentru moment m-am simtit mic intre acesti oameni mari,la propriu si figurat, fiecare in domeniul sunt varf de lance!

Cu ce am ramas dupa aceasta zi frumoasa? Personal cu o Diploma Aniversara , oferita de Societatea Cultural Patriotica Avram Iancu prin intermediul d-lui prof Bercea, pentru contributia valoroasa la realizarea programelor Societatii, iar noi Beiusenii cu multumirea ca am petrecut ozi minunata intre priteteni, intre neamuri cum am zis chiar eu in scurtul meu cuvant!

Ca un corolar, ziua festiva s-a incheiat cu o splendida defilare a trupelor din unitatile Ministerului Apararii si ai celor a Ministerului de Interne,urmata de depuneri de coroane la Bustul Iancului din Oradea,la care am participat in primul rand noi,dar in egala masura,cetateni ai municipiului si din imprejurimi,tineri si tinere iar preoti ai Bisericii Ortodoxe au oficiat o sulujba de pomenire.

Consemneaza,Viorel Ianc                      Beius 16.10.2013