Avram Iancu oglindit în creaţiile populare
Prof. Mirela Florentina David
Prof. Gheorghe Marinel David
Marele român, luptător pentru libertatea şi unitatea neamului său, Avram Iancu a fost privit de populaţia românească asuprită din Transilvania, şi nu numai, ca un salvator, iar de aceea românii îl numeau “ crai al munţilor”. Iancu era convins că “Nu cu argumente filozofice şi umanitare veţi putea convinge pe tirani, ci cu lancea, ca Horea”, el însuşi fiind acela care a luat într-o mână lancea iar în cealaltă steagul luptei, punându-se astfel în slujba neamului său.
Urmare acestui fapt românii au crezut în puterea sa, i s-au alăturat, au luptat împreună dar l-au şi cântat în doinele, horele şi colindele lor.
Într-un cântec din Mărginimea Sibiului mulţimea i se adresează:
“-Iancule, viţă domnească,
Dumnezeu să te-alduiască,
Să-ţi de sfântul sănătate
Să ne scoţi nouă dreptate.”
(Millea),
iar într-un alt text poporul îl îndeamnă:
“-Scoală, Iancule, din somn,
Dacă vrei să te faci domn,
Şi-ţi ia sabia-ntr-o mâmă
Şi o spală de rugină.”
(Frâncu-Candrea)
Răspunsul “craiului” nu se lasă aşteptat, el vine firesc prin vocea poporului dialogând cu acesta:
“-Am un neam şi-o ţară-ntreagă
Să le scot dreptul mă roagă.
Am cu sutele ostaşi
Cari îmi vin din pas în pas.
-Ce-ţi trebuie ţii atâţia ?
-Din sclavie şi din somn
Scot un neam ca să-l fac domn.
Că el domn a fost în ţară
Şi acum să fie iară.”
(Frâncu-Candrea).
Chemarea la luptă este sugestiv prezentată printr-o creaţie mai nouă în al cărei text Iancu se adresează întregii Transilvanii:
“Când sună Iancu din corn
Răsună Ardealul tot;
Când sună din corn de-alună
Tot Ardealul se adună.
–Haideţi, fraţilor români,
Să ne scăpăm de păgâni.
……………………………….
Să luptăm cu arma-n mână
Pentru patria română,
Pentru vatra strămoşască,
Pentru glia românească.”
( Galea)
Tot prin acest tip de viziune populară, într-un alt cântec, Avram Iancu vine în faţa poporului cu o declaraţie politică prin versurile căruia scoate în evidenţă trăsăturile morale dezvoltate în sufletul românilor timp de două milenii, relevate de-a lungul istoriei în lupta pentru păstrarea fiinţei naţionale, luptă care continuă şi astăzi:
„Nu vă cer să osândiţi,
Nu vă cer să asupriţi,
Ci vă cer eroi să fiţi,
Ţara voastră s-o păziţi!
Dreptul altuia nu luaţi,
Dar pe-al vostru-l apăraţi…
Noi nu vrem să atacăm,
Pe nimeni nu supărăm,
Dar când uită cineva
Că-i dator ca să ne dea
Şi vine-n casă la noi
Cu potcă şi tărăboi,
Apoi oameni slabi am fi
Dacă nu i-am şti primi.”
(Badea-Bodea)
Convinşi de vorbele mobilizatoare ale tribunului, românii răspund prezent înrolându-se în legiunile moţeşti:
„Şi românii se sculară
Ca să scape a lor ţară
De ruşine şi de-ocară.”
(Marian)
Ajunşi faţă în faţă cu trupele adverse, Iancu îşi îndeamnă voinicii la luptă pentru a arăta lumii întregi vitejia lor:
„Strigă Iancu de la munte:
Cine-i voinic, înainte!
Şi-n munţii noştrii cu brazi
S-arătăm la lume azi
Cum simt moţii în mânie
Şi românii-n bătălie.”
(Badea-Bodea)
Îm multe din creaţiile orale despre “crăişor”, autorii anonini au concentrat, în persoana asestuia, toată forţa poporului :
„Puşcă Iancu prin ciutuci,
Domnii fug fără papuci;
Puşcă Iancu pe sub fagi,
Domnii fug fără nădragi.”
(Bârlea, Ov.Şerb)
Sunt prezentate chiar locurile în care s-au desfăşurat luptele din timpul revoluţiei:
„S-aruncară după noi,
Ca şi lupii după oi,
N-o ştiut, nici n-o crezură,
Până ce n-o şi văzură!
Tăria românului,
Pe Valea Căianului!”
(Antologie populară)
După terminarea revoluţiei de la 1848-1849, pentru Avram Iancu urmează o perioadă foarte dificilă. În interiorul său se dă o luptă nemaipomenită, el făcând o radiografie a evenimentelor desfăşurate dar şi un plan de viitor în condiţiile în care era continuu hărţuit de autorităţi.
Astfel, în anul 1852 este arestat şi închis la Alba-Iulia, acolo unde cu câteva decenii în urmă fuseseră închişi Horea, Cloşca şi Crişan, poporul protestând printr-un emoţionant cântec popular:
„Cărăruie prin păduri,
Robu-i Iancu la unguri.
Nu-i robit pentru furate,
Că-i robit pentru dreptate.”
(Oarcea)
Românii, însă, speră că va fi eliberat şi că îi va izbăvi de robie:
„Vine vânt de primăvară,
Suie Iancu iar la ţară,
Ca să strângă moţii iară.”
(Oarcea)
La exact 24 de ani de la revoluţie Avram Iancu se stinge printre moţii săi purtând în suflet amarul neizbânzii fiind înmormântat la Ţebea lângă gorunul înaintaşului său Horea:
„L-au găsit la Ţebea,
Sub gorunul lui Horea,
Sub gorunul desfrunzit
L-au găsit, dar adormit!…”
(Oarcea)
Perioada revoluţiei este văzută ca o perioadă de libertate naţională sub conducerea unui crai român dornic să-şi ridice neamul din robie:
„Până fu Iancu-n domnie,
Mâncam pită ca-n câmpie.
Dacă Iancu ne-a lăsat,
Iar mâncăm mălai uscat.
Iancu cu fluier din vie
Ne scoase din iobăgie.
Iancu cu fluier de soc
Umplu ţeara de noroc.
Mulţumesc secure,coasă,
Că-mi ţineţi sufletu-n oasă!”
(Antologie populară)
Dureroasa sa dispariţie face să coboare peste Transilvania o jale fără margini. Bocetul oamenilor se contopeşte cu cel al naturii, îl plâng cei care l-au înconjurat cu dragostea lor, cîntecul popular devenind cel mai important mod de a-l omagia pe Avram Iancu. Creaţiile- omagiu care i-au fost închinate au prins mai multă viaţă:
„Jale-i, Doamne, cui şi cui,
Jale-i,Doamne, muntelui
De armele Iancului,
Că le plouă şi le ninge
Şi n-are cine le-ncinge.”
Creaţiile folclorice din satele româneşti poartă în ele, până în zilele noastre, imaginea vie a celui supranumit „domn al moţilor” şi care a devenit permanenţă spirituală, autorii lor evocându-i cu mândrie chipul, gândul ori fapta:
“Iancu n-are duh să moară,
Duhul lui îi duh de ţară
Şi-n veci, pururi n-o să piară!”
(Copilu-Cheatră)
Bibliografie:
-
ANTOLOGIE POPULARĂ, Antologie de literatură populară, vol.I, Poezia, Bucureşti, Ed, Academiei R.P.R. 1953
- Badea, M.,Bodea Gh. I., Avram Iancu în conştiinţa poporului român, Cluj-Napoca, Ed.Dacia, 1976
- Bârlea Ov., Şerb I., Horia şi Iancu în tradiţiile şi cântecele poporului, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972
- Copilu –Cheatră, V., Cântece populare despre Avram Iancu în Folclor Literar, vol.II,Timişoara, Universitatea, 1968
- Frâncu T., Candrea G., Românii din Munţii Apuseni, Scriere ednografică, Bucureşti, 1888
- Galea P., Iancule, dorule…, C.C.E.S. Arad ,1972
- Marin S. Fl., Poezii populare despre Avram Iancu, Suceava, 1900
- Millea A., Poezii populare din Mărginime (Sibiu), în Folclor din Transilvania, vol.II, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1962
- Oarcea V., Poezii populare din Ţara Zarandului în Folclor din Transilvania, vol.V, Bucureşti, Ed.Minerva,1972
