EXPEDIŢIA PE URMELE LUI AVRAM IANCU EDIŢIA A-VIII-A

Image

JURNAL DE CĂLĂTORIE

Ca răsplată pentru rezultatele deosebite obţinute la concursul interjudeţean „Avram Iancu- crăişorul munţilor”, elevii de la şcolile Drăgăneşti (locul I), Remetea (locul II), Sâmbăta , Colegiul Naţional Samuil Vulcan (locurile III şi IV) şi Meziad (menţiune) au fost recompensaţi de către Asociaţia Avram Iancu – Beiuş, cu o excursie în Ţara Moţilor pentru a intra în contact vizual cu cele învăţate de ei pentru concurs.

EXCURSIE AVRAM IANCU 2      În dimineaţa zilei de 13 iulie 2013, ne-am îmbarcat cu mic cu mare (profesori şi elevi) într-un autocar, cârmuiţi de preşedintele Asociaţiei Avram Iancu, Viorel Ianc, şi am pornit într-o expediţie pe urmele lui Avram Iancu, având ca şi itinerariu următoarele localităţi: Beiuş – Baia de Criş – Ţebea – Mănăstirea Crişan –Brad –Câmpeni –Vidra – Gârda – Beiuş.

Prima oprire a fost în localitatea Baia de Criş, la o căsuţă aparţinând cândva brutarului Ion Stupină,  aflată la capătul unei alei şi ascunsă în spatele unor arbuşti hibiscus înveşmântaţi într-o mantie de flori albe care sugerau puritate, asemeni sufletului Crăişorului munţilor care a părăsit această lume pe data de 10 septembrie 1872  exact în tinda acesteia, având asupra sa doar o năframă zdrenţuită, fluierul de cireş şi jalba către împărat unsă şi mototolită.  Interiorul acestei case ne-a amintit de casa bunicilor sau a străbunicilor, pereţii albi, acoperiţi cu farfurii din ceramică ornamentate, în jurul cărora se aflau ştergare frumos lucrate de femei. Lângă o fereastra mică, era aşezată o masă cu un lămpaş şi laviţe de jur împrejur, o ladă de zestre, un podişor şi diferite obiecte care nu lipseau cîndva din casa unui brutar.

De aici am poposit la Ţebea unde a fost înmormântat cu multă evlavie în urmă cu 141 de ani, sub umbra gorunului lui Horea, astăzi un trunchi cimentat, lipsit de verdeaţă, Avram Iancu. Localitatea mai poartă şi denumirea de „Panteonul Moţilor”, pentru că aici se află un complex de monumente, un cimitir al eroilor  ardeleni din anii revoluţionari 1848-1849, mormintele unor soldaţi din Primul Război Mondial precum şi osemintele celor doi tribuni ai lui Avram Iancu , Ion Buteanu şi Simion Groza. Acesta este un loc în care am găsit o linişte profundă aducătoare de pace interioară ceea ce mă face să cred că martirii neamului care s-au jertfit pentru apărarea pământului, a credinţei şi a limbii străbune se odihnesc acum în rai.

IMG_0151 IMG_0150Am ajuns şi la Mănăstirea Crişan, un loc cu mult har, unde am fost aşteptaţi cu o mâncare delicioasă fapt care dovedeşte că acolo unde rugăciunea se împleteşte  cu munca totul iese foarte bine.

Am făcut o oprire şi la Muzeul aurului din Brad care găzduieşte frumuseţile şi bogăţiile ascunse de natură în adâncuri şi care au fost scoase la iveală de mineri din zona Bradului dar şi din străinătate. Impresionantele exponate de aur, aflate exact în forma în care au fost scose din pământ şi multitudinea de pietre preţioase în diferite culori aşteaptă cu măreţie în spatele  vitrinelor să fascineze ochii vizitatorilor .

IMG_0153De la Câmpeni, oraş păzit parcă de statuia falnică a lui Avram Iancu călare pe armăsarul său Brutus am pornit spre Vidra de Sus, sat situat in inima Muntilor Apuseni, unde am vizitat casa în care a copilărit Avram Iancu, o casă construită în sec al XIX-lea de tatăl acestuia Alisandru Iancu. Este o construcţie veche, specifică zonei, având temelie de piatră, cu pereţi din bârne de lemn acoperite cu var alb, cu un acoperiş înalt în două ape. Cele două încăperi adăposteşte obiecte vechi, obiecte personale ale lui Avram Iancu cum ar fi nedespărţitul său fluier dar şi vestitul leagăn construit din nuiele de alun împletite, atârnat de grinda casei. În muzeul de alături , pe care noi l-am aflat în renovare există o expoziţie de documente, fotografii, hărţi, pagini de presă din acea perioadă.

Ultima oprire în Munţii Apuseni a fost la biserica din Gârda de Sus, a cărei construcţie şi pictură ne-a impresionat foarte mult, însă şi mai mult ne-a impresionat      vorba blândă şi smerenia părintelui Dragomir.

Am ajuns la Beiuş, de unde am pornit spre casele noastre cu gândul că la următorul concurs ne vom strădui să obţinem aceleaşi rezultate bune, pentru a putea revedea aceste locuri încărcate de istorie, tradiţie, cultură şi peisaje mirifice.

prof. Dorina Ioana Sarb